Viata bate filmul

Stateam azi ca un muritor de rand la semafor. Ca pieton. In fata mea o baba clasica - cu nelipsita sacosa refolosibila ramasa probabil de pe vremea odiosului, pardesiu verde pana sub genunchi, caciula trasa pe cap, ghete visinii, figura de persoana frustrata ca si-a trait viata in comunismul pe care acum probabil il regreta. Pensiile mici, neica, ce sa-i faci?

Ei bine, din spate, vorbind cu o gagica, vine un tip pe la vreo 20 de ani. Incercand evident s-o impresioneze prin vorbe si sorbind-o din priviri pe partenera, face un pas prea mult si se opreste in baba, impingand-o 10 cm in fata. Vizibil jenat atat de act in sine cat si de penibilismul indicat de faptul ca era hiptnotizat de gagica, isi cere scuze babei. Va rog sa ma scuzati au fost exact vorbele.

Iar baba? Ce credeti ca face baba? Vazand momentul perfect pentru a da drumul tuturor nervilor stransi intre riduri, ura pentru casa de pensii, Billa si preturile mari, Nicolaescu si tot guvernul, cozile de la farmacii, transportul in comun, Basescu pentru ca l-a invins pe Bombonel, si nu in ultimul rand vecinii care se fut in fiecare noapte si n-o lasa sa doarma la 9 seara si cainele care se caca in fata blocului, incepe sa urle din toti rarunchii si sa-l injure si blesteme pe inculpat ca la gura cortului: Te bag in pizda ma-tii de nesimtit, puteai sa ma omori, sa ma impingi sub rotile camionului (n.a. nu era nici un camion in zona) te blestem fir-ai al dracului sa fii. Apoi au urmat ceva bombaneli pe care nu le-am mai inteles/ascultat din cauza socului avut.

Tipul a ramas cu un zambet tamp si surprins pe fata, gagica era socata, iar restul trecatorilor amuzati in general. Eu nici nu stiu ce sa zic. Initial m-ar fi bufnit rasul, dar intr-o fractiune de secunda am realizat ca nesimtirea si rautatea romanilor nu e de ieri de azi, ci de pe vremea babei sau mai de demult. Fac parte dintr-un popor atata de primitiv incat majoritatea indivizilor nici nu stiu sa accepte o scuza, darmite s-o ceara. Un popor atat de paranoic si de rau, incat are impresia ca orice greseala e intentionata. Sau atat de nemernic incat isi varsa nervii fix pe cei care sunt draguti cu ei.

In final am ramas cu un zambet pe buze. Dar cu un zambet amar.