Blogging 101... sau 404

Stiu ca una din regulile de baza ale boggingului este sa scrii cat mai des. Ma gandesc ca regulile despre care vorbeam sunt cu atat mai importante cu cat blogul e mai nou, pentru ca odata ce ai o oarecare notorietate si un numar de cititori care revin in mod constant ai destula inertie incat sa nu te afecteze prea tare daca incalci din cand in cand cate una.

Problema mea e ca din cauza serviciului nu pot scrie chiar zilnic. Uneori nici nu gasesc subiecte interesante despre care sa vorbesc, si nu cred ca intereseaza pe nimeni in mod deosebit viata mea personala. Ceea ce probabil inseamna ca blogul meu nu va fi niciodata un blog de top, dar adevarul e ca:

1. nu asta caut;
2. si daca as cauta asta ar fi extrem de greu sa penetrezi blogosfera si asa suprasaturata.

Si ca tot ne-am apucat sa vorbim despre asta, trebuie sa va povestesc o intamplare amuzanta a unui amic.

Mihai le avea cu calculatoarele dintotdeauna si se dadea pe net inca de prin '95, mai pe la universitate, mai prin rarele (si scumpele) cluburi de internet, printre hoardele de copii care faceau scandal in jurul lui jucand Duke Nukem sau Descent in retea. Imediat sarea pe mirc si vorbea cu tot felul de gagici de prin Germania, State sau Canada, sperand s-o tunda si el cand se ivea momentul. Avea vreo 4 adrese de mail, ceea ce mie mi se parea la vremea respectiva ceva inimaginabil de cool.

Anii au trecut si vazand ca nu i-au iesit pasentele cu plecatul prin strainatate (desi agatase o romanca din Canada, divortata pe acolo si mai batrana cu vreo 10 ani decat noi, cu care de altfel s-a si intalnit in repetate randuri cand a venit respectiva in vizita in Romania), s-a hotarat Mihai al meu sa faca afaceri pe net. Si a incercat apa cu degetul - si-a cumparat un domeniu, ceva hosting si si-a facut un site pe care punea scanuri din Playboyurile romanesti. Asta se intampla prin 2002.

Si aici vroiam sa ajung - in 2002, cu un site cu scanuri din Playboy Romania, in decurs de o luna a ajuns sa aiba atatia vizitatori incat a depasit bandwidth-ul pentru care platise. Cum nu era adsense pe vremea aia, Mihai inca mai cauta sponsori, dar cum site-ul era in engleza si cu continut furat, nu s-a bagat nimeni chit ca avea multi vizitatori. Problema a fost ca hostul, odata ce depaseai bandwidth-ul nu bloca site-ul, ci lasa sa curga in continuare la suprapret. Dupa 6 luni de zile bagase Mihai atatia bani in nenorocitul ala de site incat a hotarat sa-l inchida.

Anul trecut m-am intalnit cu el, plecase intre timp in State. Si mi se plangea ca ce prostie a facut ca a inchis site-ul cu pricina, ca acum ii este aproape imposibil sa mai penetreze online-ul cu ceva nou. Cat de bine ar fi fost sa schimbe hostul sau sa incerce sa gaseasca o modalitate de a-si cauta sponsori de afara, site-ul fiind cu continut foto romanesc, dar cu text in engleza.

Cine se mai face in ziua de azi remarcat pe net fara sa bage bani seriosi in marketing? A trecut vremea, fratilor.